06.07.2000

Nevoia schimbarii in universitati

Andrei Marga
Ministrul Educatiei Nationale

Invatamantul nostru s-a schimbat, evaluarea internationala a politicii educationale din Romania este alta in ultimii ani, iar negocierile de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, din 2000, pe capitolul invatamant, s-au incheiat pozitiv in faza actuala. De multa vreme in universitatile noastre se simte, insa, nevoia unei schimbari reale a specializarilor, a profilului de pregatire, a performantelor in cercetarea stiintifica.

Multi oameni isi exprima nemultumirea fata de functionarea universitatilor acuzand folosirea parohiala a autonomiei universitare; extinderea specializarilor si orelor de predare nu pentru a-i pregati mai bine pe studenti, ci pentru a multiplica posturile didactice; degradarea universitarului din momentul in care preda la doua pana la patru universitati; absenta unei ierarhizari a universitatilor conform performantelor stiintifice; folosirea abuziva a termenului de universitate si carentele culturii institutionale.

Unele dintre aceste situatii se regasesc in multe tari din Europa Rasariteana, altele sunt specifice Romaniei. Ultimele isi au radacina in organizarea mostenita a universitatilor, in insuficienta si in erorile masurilor de dupa 1989 si in mentalitati. Astfel, se mosteneste considerarea universitatilor ca unitati in sine, care nu au raspundere fata de starea comunitatii si a tarii. A supravietuit optica pur cantitativa (mai multe facultati, mai multe specializari, mai multe ore etc.), fara sa se puna intrebarea asupra costurilor si, mai ales, a rezultatelor. Apoi, in mod gresit, autoritatile au refuzat, in 1991-1994, evaluatorii externi pentru universitati. In sfarsit, din 1997 s-a asigurat autonomia financiara a universitatilor, s-a trecut la finantarea globala, s-a creat efectiva piata pentru concurenta universitatilor, s-au trecut in autonomia universitara deciziile de baza (stabilirea efectivului de locuri la admitere, folosirea resurselor extrabugetare, stabilirea salariilor personalului etc.), s-a utilizat un credit extern pentru sustinerea cercetarii stiintifice universitare, iar o finantare externa vizeaza administratia academica, descentralizarea a devenit fapt. In unele universitati se asuma autonomia si raspunderea pentru performante si se functioneaza la parametrii internationali. Dar, in alte locuri, o mentalitate etatista si egalitarista intarzie, in continuare, necesarele schimbari.

Intre timp a devenit si mai clar ca Romania a ramas o tara saraca, in pofida potentialului ei remarcabil; ca nu poate fi universitate in ordine atat timp cat tara si regiunile ei sunt sarace; ca absolventii de varf ai universitatilor din tara functioneaza bine in sistemele deja organizate ale Occidentului, dar nu organizeaza sisteme in tara noastra; ca efectul tehnic si economic al cercetarilor stiintifice din universitatile noastre este cu mult sub nevoile tarii.

Pe de alta parte, universitatile europene s-au schimbat si se schimba rapid. Directiile majore ale schimbarilor din diferite tari europene sunt: a) aplicarea finantarii globale si realizarea unei stricte accountability; b) instalarea de catre universitati a mecanismelor de promovare a calitatii; c) legarea salarizarii de prestatie; d) reorganizarea studiilor, conform acordului de la Bologna (1998); e) pregatirea duala a studentilor; f) aplicarea ECTS; g) calificari in cotutela; h) invatamant interactiv la distanta; i) cercetare stiintifica inovativa; j) extinderea studiului in limbi moderne de mare circulatie etc. Nu se poate concura cu succes cu universitatile europene de azi fara a face, la randul nostru, fara intarziere, schimbarile necesare.

In tarile Europei Centrale si Rasaritene s-au aplicat si se aplica masuri de racordare la sistemul european. De pilda, Bulgaria, Ungaria, Polonia au convertit universitati sau facultati intregi in institutii cu studii complete in engleza, franceza sau germana. Turcia a organizat universitati private sau de stat cu predare completa in limbile mentionate. In Turcia studiile de inginerie au fost radical modernizate si structurate conform sistemului international. Bulgaria si-a expus universitatile principale evaluarii internationale. Ungaria si Cehia si-au reorganizat universitatile din marile centre in cate o singura universitate. Polonia, Ungaria, Bulgaria, Turcia combina studii pe baza de taxa cu forme de suport social pentru studenti. Turcia, Slovenia si Polonia folosesc cu succes invatamantul interactiv la distanta. Cercetarea stiintifica este promovata cu prioritate.

In Romania, recenta analiza OECD (realizata la cererea Ministerului Educatiei Nationale si publicata in volumul Romania. Reviews of National Policies for Education, Paris, 2000, 168 p.), pe baza experientei de pana in 1998, a aratat ca sunt probleme ce trebuie solutionate in universitatile noastre: cresterea accountability fata de finantatori si fata de studenti; folosirea autonomiei universitare ca mijloc de sporire a performantelor; asigurarea de calificari capabile sa serveasca economia tarii; adaugarea de noi schimbari la cele deja facute etc. Izolarea universitatilor de mediul economic si administrativ si mentalitatea lipsei de initiativa trebuie depasite si in tara noastra.

Pentru a solutiona aceste probleme, Ministerul Educatiei Nationale promoveaza in acest moment 10 pachete de masuri de reforma structurala, in continuarea celor din anii 1998, 1999 si 2000. Masurile aflate acum in pregatire sunt:
 

  • normalizarea curriculumului universitar incat sa se asigure compatibilizarea europeana si atragerea de studenti si doctoranzi straini. Conform Notificarii nr. 9056 din 10 ianuarie a ministrului educatiei nationale si a presedintelui CNEEA, nu exista impedimente legale la modificarea curriculumului existent de catre universitati, in sensul compatibilizarii europene. Cerem universitatilor sa normalizeze planurile de invatamant, sa relanseze studiul individual al studentilor, sa atraga studenti si doctoranzi straini.
  • reorganizarea studiilor universitare prin: aplicarea structurii internationale bachelor + master, in formula 3+2+4, respectiv 4+1+4 (in politehnici), in asa fel incat, cu exceptia medicinei, se asigura diploma intermediara, bachelor (dupa 3 sau 4 ani) si master (dupa un efectiv de semestre astfel incat, in total, bachelor si master sa se integreze in 10, respectiv 14 semestre); echiparea electronica si aplicarea programului e-learning.
  • reorganizarea activitatii personalului didactic prin: sporirea substantiala si diferentierea salariilor in conditiile finantarii globale; normalizarea raportului posturi didactice – studenti (care in Romania – cu toate eforturile meritorii facute de unele universitati - este de sub 9 la 1, tarile dezvoltate operand cu 15-22 la 1); reducerea efectivului normelor executate de un cadru didactic si revenirea la cercetare stiintifica veritabila.
  • reorganizarea admiterii in colegii si facultati prin: instalarea mecanismelor de asigurare a elevilor performanti incepand cu clasa a XI –a; admiterea prin inscriere si selectarea dupa primul an de studiu, conform deciziilor autonome ale senatelor universitare; acordarea de burse de studii in universitatileprivate; acordarea de burse pentru studentii admisi in regim „cu taxa"; realocarea, dupa fiecare an, a locurilor „fara taxa", conform performantelor.
  • organizarea de facultati cu studii complete in limbi moderne prin: organizarea de studii complete in limbi moderne pe baza de an pregatitor si de formatiuni aparte, prin finantari de baza, taxe si sponsorizari; instalarea invatamantului interactiv la distanta in cooperari internationale; autorizarea universitatilor sa stabileasca taxele de studiu pentru studenti si doctoranzi straini intre limite indicate de lege.
  • ameliorarea managementului universitar prin: introducerea mecanismelor de accountability (inclusiv a unei forme de board of trustees) in universitati; atragerea liderilor de succes din economie, finante si administratie in organismele de conducere universitara; concertarea in centrele cu mai multe universitati de stat; cuprinderea de specialisti europeni in conducerea academica din facultati si universitati; instalarea mecanismelor de asigurare a calitatii.
  • orientarea universitatilor private spre competitivitate internationala prin: incurajarea la investitii proprii si la cultivarea de specializari noi, cerute de piata; instalarea de curriculum avansat; angajarea de cadre didactice de performanta din tara si din strainatate; dezvoltarea excelentei academice.
  • extinderea cercetarii stiintifice ca efect al reformei curriculare si prin masuri precum: angajarea unui nou imprumut extern pentru sustinerea cercetarii stiintifice; achizitionareade unitati de cercetare trecute in lista privatizarii; includerea performantei in cercetarea stiintifica in criteriile salarizarii diferentiate; aplicarea prevederii legale privind finantarea diferentiata a universitatilor in functie de calitatea atestata de rezultatele cercetarii stiintifice; conceperea de programe master si doctor pe baza cercetarii stiintifice proprii; intrarea centrelor de excelenta si centrelor de transfer tehnologic pe piata europeana.
  • finantarea diferentiata, stimulativa pentru performante stiintifice, a universitatilor prin: finantare in functie de capacitatea de a obtine granturi de cercetare si proiectare in tara si in strainatate si de capacitatea de a atrage studenti si doctoranzi straini; finantarea in functie de calibrul si competitivitatea corpului didactic; finantare diferentiata in functie de satisfacerea, prin studii de scurta durata, a nevoilor economice si administrative locale; finantare tinand seama de nevoile de specialisti indicate de piata; finantare tinand cont de posibilitatile de reducere de cheltuieli inutile si de realocare de resurse pe directii moderne.
  • reorganizarea sustinerii sociale a studentilor prin: acordarea imprumuturilor bancare pentru studii; accentuarea burselor de performanta si a burselor de ajutor social; dezvoltarea de forme de cazare traditionale (constructia de noi camine) si moderne (preluarea de spatii de catre studenti in asociere, initiative municipale de preluare in gazda etc.); activarea oficiilor studentesti de gasire si ofertare de joburi pentru studenti.


    • Un fapt fundamental s-a impus atentiei in ultimele decenii: sunt competitive tehnologiile si economiile tarilor in care universitatile si-au facut la timp reformele necesare si sunt performante in cercetarea stiintifica. In schimb, populismul, continua solicitare de asistenta din partea altuia si etatismul au degradat institutiile si au generat saracie.

    Fiecare masura de reforma starneste discutii, fiecare este susceptibila sa fie analizata din diferite perspective. Totdeauna se pot gasi motive de a amana schimbarea. Mai presus de toate este, insa, de observat ca amanarea schimbarilor necesare costa ea insasi si ca reformele amanate costa mai mult decat reformele ca atare. Din toate ratiunile trebuie subliniat ca nu se pot continua fara daune politicile de pana in 1997 si ca nu are vreun suport obiectiv continuarea acelor politici. Analizele internationale au aratat, de altfel, ca pretul acelor politici va fi intarzierea indefinita a alaturarii Romaniei, ca si a altor tari din Europa Rasariteana, la dezvoltarile economice si sociale din Europa comunitara. O cercetare sistematica (Dariusz K. Rosati, Economic Disparities in Central and Eastern Europe and the Impact of EU Enlargement, Geneva, 1998) a aratat ca, in cazul Romaniei, intarzierea va fi de peste sase decenii. Universitatile sunt astfel plasate, incat sunt printre putinele institutii care pot sa contribuie major la anihilarea acestei intarzieri. Pentru a presta aceasta, insa, universitatile insele trebuie sa denunte opticile dovedite ale ineficientei si sa asume autonomia si raspunderea subiacenta.

    Back