om3044

ORDIN nr. 3044/13.01.2000 cu privire la efectuarea reformei curriculare in universitati

In urma masurilor succesive de schimbare a specializarilor si a curriculumului universitar (plan de invatamant, programe analitice, tratate si cursuri universitare) de dupa 1989, in tara noastra s-au facut importanti pasi pozitivi (diversificarea specializarilor, diversificarea disciplinelor, actualizarea unor programe disciplinare, tiparirea sporita de tratate si cursuri universitare etc.). De multi ani sunt semnalate insa - de catre studenti, cadre didactice, exponenti ai economiei si administratiei, parteneri externi – efecte negative, care s-au acumulat continuu, dar nu au fost inca abordate prin masuri de reala reforma. Astfel:

diviziunea specializarilor este excesiva in universitatile romanesti (de pilda, ingineria, ecologia, economia si multe altele sunt divizate in prea multe specializari, lipsite de corespondent in nevoile practice ale economiei);

planurile de invatamant sunt supraincarcate, incat programul saptamanal al unui student cuprinde in specializarile de la noi de 1,5 – 2 ori mai multe ore impuse decat programele similare practicate in tarile europene;

programele analitice sunt fara tinta practica si de multe ori depasite informational in unele discipline.

Radacina ultima a acestor neajunsuri rezida in constructia specializarilor si a planurilor de invatamant si programelor mai mult in functie de persoane, decat in functie de interesul de pregatire al studentilor pentru solutionarea de probleme si competitie profesionala pe o piata ce se globalizeaza.

Efectele – perceptibile si profunde - ale acestor neajunsuri sunt multiple. Amintim:

reducerea studiului individual al studentilor ca urmare a supraincarcarii cu ore obligatorii si proliferarea studiului universitar ca simpla “toceala” si a examenelor universitare ca simpla redare de cunostinte;

ponderea redusa a cercetarii stiintifice recunoscuta international in cazul multor universitati, ca urmare a autosupraincarcarii cu ore si norme multiple de predare;

uzura morala a calificarii unor cadre didactice in urma efectuarii a 3 – 4 norme de predare intr-o universitate sau mai multe;

pastrarea la un nivel scazut, sub potentialul si ponderea tarii noastre, a prezentei internationale a cercetarii universitare romanesti (in 1995, la ultima inregistrare mondiala a productiei stiintifice recunoscuta international, tara noastra s-a situat pe un loc modest) ;

prezenta relativ redusa a studentilor straini in universitatile noastre (doar 3% dintre studentii inmatriculati sunt cetateni straini);

proportii neeficiente ale studentilor in raport cu posturile didactice (in tara noastra, in universitati se opereaza, in medie, cu 6 – 7 studenti per post didactic, in vreme ce in tarile europene media este de 15 – 18 studenti per post didactic);

concentrarea universitatilor asupra lor insile in locul unei preocupari pentru modernizarea mediului lor inconjurator economic, administrativ, cultural.

supraincarcarea studentilor in sesiuni de examene;

reducerea relatiei profesor – student la una pur formala, privata de preocupari educationale si de cercetare stiintifica specifice.

In cadrul reformei cuprinzatoare a invatamantului in acord cu nevoile de modernizare, dezvoltare si integrare europeana ale Romaniei, Ministerul Educatiei Nationale adopta masuri pentru a curma neajunsurile amintite. Este vorba de:

restructurarea listei specializarilor universitare;

reformarea curriculum-ului universitar;

extinderea studiului individual al studentilor.

Baza legala a demersurilor Ministerului Educatiei Nationale o reprezinta prevederile legislatiei din Romania. Astfel:

Legea invatamantului nr.84/1995 republicata cu modificarile si completarile ulterioare prevede la art.92 alin.(2) si (3):

“(2) Autonomia universitara vizeaza domeniile conducerii, structurarii si functionarii institutiei, ale activitatii didactice si de cercetare stiintifica, ale administrarii si ale finantarii.

(3) Autonomia universitara se realizeaza, in principal, prin:

a) stabilirea structurii interne a institutiei de invatamant superior, conform legii;

b) programarea, organizarea, desfasurarea si perfectionarea procesului de invatamant; stabilirea planurilor de invatamant si a programelor analitice in acord cu strategiile si cu standardele nationale ale dezvoltarii invatamantului superior; organizarea admiterii candidatilor la studii si definirea criteriilor de evaluare a performantelor academice si profesionale ale studentilor.”

Conform art.141 din Legea 84/1995, care precizeaza atributiile Ministerului Educatiei Nationale, ministerul:

“s) elaboreaza si aplica strategiile de reforma, pe termen mediu si lung, ale invatamantului si educatiei; “

“w) stabileste modalitatile de recunoastere si de echivalare a diplomelor, a certificatelor si a titlurilor stiintifice, eliberate in strainatate, pe baza unor norme interne, tinand seama si de intelegerile si conventiile internationale.”

Conform art. 129, alin. (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995 republicata,

“In institutiile de invatamant superior planurile de invatamant se elaboreaza de facultati sau departamente; se analizeaza in cadrul consiilor acestora, se aproba se senatele universitare si se avizeaza de catre Ministerul Educatiei Nationale, pentru a fi in concordanta cu standardele nationale. Modificarea planurilor de invatamant se poate face numai incepand cu anul I”.

Conform art. 20, alin. (1) din Legea nr. 88/1993 republicata,

“Pentru obtinerea autorizatiei de functionare provizorie si pentru acreditare, planurile de invatamant trebuie sa cuprinda discipline obligatorii, optionale si facultative, corespunzatorstandardelor stabilite pe plan national de catre Ministerul Educatiei Nationale, la propunerea CNEAA”.

Conform Notificarii privind planurile de invatamant elaborate in cadrul universitatilor (nr. 9056 din 10.01.2000), semnata de Ministerul Educatiei Nationale si de Presedintele CNEAA, consiliul facultatii stabileste in fiecare an universitar succesiunea disciplinelor si numarul de ore afectate lor. Mentionarea disciplinelor in planul de invatamant in momentul obtinerii avizului Ministerului Educatiei Nationale constituie o exemplificare a modului de gestionare a planului de invatamant in primul an universitar de aplicare al lui. Pe cale de consecinta, in masura in care se pastreaza finalitatea formarii competentelor profesionale si obtinerii cunostintelor de specialitate, schimbarea succesiunii disciplinelor, a numarului de ore afectat lor, a statutului unei discipline (obligatorie, optionala, facultativa), a introducerii de noi discipline nu constituie o modificare a planului de invatamant in sensul prevederii art. 129, alin. (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995 republicata”.

Avand in vedere obiectivele, premisele si argumentele enuntate mai sus, in vederea efectuarii necesarei reforme a curricula-ei universitare, pentru sporirea calitatii, a performantelor si a competitivitatii pregatirii universitare, pentru compatibilizarea curriculumului universitar autohton cu reperele europene, pentru facilitarea aplicarii sistemului european al creditelor universitare (ECTS), in baza prerogativelor legale,

Ministrul Educatiei Nationale
dispune:

1. In invatamamtul superior se asigura o diversificare a specializarilor si subspecializarilor pe niveluri de pregatire (colegii universitare, licente universitare, master, doctorat, cursuri postuniversitare etc.). Universitatile isi reorienteaza politica specializarilor dinspre exagerata diviziune a specializarilor la nivelul colegiilor universitare, sectiilor si facultatilor spre diversificarea post-licenta.

Nivelurile pregatirii universitaresi postuniversitare sunt precizate in Legea invatamantului republicata (1999).

2. Specializarile universitare care se diferentiaza doar nominal se redefinesc in cadrul unor specializari mai largi. Redefinirea se poate aplica incepand cu semestrul II al anului universitar 1999 – 2000.

Aceasta operatiune nu presupune repetarea procedurii de autorizare si acreditare de catre CNEAA.
Redefinirea specializarilor nu anuleaza specializarile care sunt angajate, ci le reordoneaza pe acestea pe trunchiuri mai largi.
Prevederile prezentului articol nu se aplica anilor terminali.

3. Directia Generala Invatamant Superior si Cercetare Stiintifica elaboreaza, pe baza consultarii institutiilor de invatamant superior si a CNEAA, proiectul Hotararii de Guvern cu privire la noul nomenclator al specializarilor universitare.

4. Efectivul de ore (cursuri, seminarii, lucrari practice, proiecte) cuprinse in trunchiul disciplinelor obligatorii se reduce – in orice specializare – la efectivul practicat in spatiul universitar european (in sensul Declaratiei de la Bologna, 1999). Reducerea se poate aplica incepand cu semestrul II al anului universitar 1999 – 2000.

5. Efectivul de ore (cursuri, seminarii, lucrari practice, proiecte) cuprins in pachetul de discipline optionale si facultative se dimensioneaza - conform deciziei autonome a universitatilor – in functie de solicitarile studentilor, nevoile de calificare, resursele umane si resursele financiare bugetare si extrabugetare de care dispun facultatile si colegiile universitare.

6. Scolarizarea in specializarile universitare si postuniversitare cu relativ redusa solicitare se poate organiza in colegiu sau facultate, din doi in doi ani.

7. Punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin este parte a contractului institutional pe anul 2000 dintre Ministerul Educatiei Nationale, ca reprezentant al statului, si universitati si constituie reper pentru negocierile aferente.

CNFIS este autorizat sa puna in aplicare prevederile ordinului de fata in elaborarea propunerilorde finantare a invatamantului superior pe anul 2000, conform legii.

8. Finantarea universitatilor se face in sistemul finantarii globale, conform Legii invatamantului republicata (1999), considerand efectivul “studentilor echivalenti”. Resursele financiare degajate prin reforma curriculara raman la dispozitia facultatilor si pot fi folosite pentru majorarea salariilor, conform Notificarii MEN nr. 12861 din 29. 12.1999.

9. Catedrele universitare, colegiile si facultatile, institutiile de invatamant superior sunt autorizate sa organizeze contra cost formatiuni de studii pe domenii, specializari si niveluri, pe baza contractelor cu agenti economici etc. si sa conceapa programe si planuri de studii conform acestor contracte.

Resursele obtinute raman integral la dispozitia institutiei organizatoare.

10. Universitatile sunt autorizate sa dezvolte, in temeiul autonomiei universitare si in conditiile legii, programe de studii sustinute de resurse extrabugetare.

11. Facultatile si colegiile trec la aplicarea sistemului european de credite transferabile (ECTS) pe planurile de invatamant rezultate din reforma curriculara si sporesc mobilitatea internationala a studentilor din Romania si spre Romania.

12. Regulile finantarii globale se aplica si la nivelul facultatilor dintr-o universitate, conform legislatiei in vigoare si hotararilor Senatului universitatii respective. Se pune in aplicare Notificarea MEN nr. 12149 din 30.09.1999.

13. Directia Cercetarii Stiintifice Universitare elaboreaza, pana in 15 februarie 2000, proiectul noilor masuri de reforma a cercetarii stiintifice universitare din Romania, prin care sa sporeasca substantial cercetarea stiintifica in universitati, relevanta si performantele acesteia, veniturile suplimentare ale cadrelor didactice si cercetatorilor.

14. Alocarea de catre Ministerul Educatiei Nationale a efectivelor locurilor pentru admiterea 2000 (pe locurile subventionate de la buget) se face, ca si in 1999, pe domenii de specializare.

15. Rectoratele, decanatele, directiile M.E.N., CNFIS pun in aplicare ordinul de fata.

Ministrul Educatiei Nationale
Andrei Marga

Secretar de Stat,
Adrian Miroiu

Consilier,
Mihai Korka

Secretar General,
Horia Gavrila

Director General,
Constantin Bratianu

Consilier,
Catalin Baba

Director,
Ion Ciuca

Consilier,
Ilie Dogaru

Director,
Cristina Icociu

Back