ACTIUNI DE REFORMA UNIVERSITARA IN ANUL 2000

Andrei Marga
Ministrul Educatiei Nationale

Intre timp, in documente internationale la care Romania este parte, ca tara care adera la Uniunea Europeana, in Declaratia de la Bologna (1999), in rezolutiile Asociatiei Universitatilor Europene si ale altor asociatii de universitati la care suntem parte, s-au pus probleme precum: competitivitatea universitatilor pe pietele calificarilor, in conditiile multiplicarii furnizorilor de pregatire superioara; diversificarea tipurilor de universitati; restructurarea studiilor universitare in conditiile societatii informationale; trecerea la o noua relatie a universitatii cu mediul inconjurator economic; internationalizarea curriculara si realizarea dimensiunii europene a calificarii; schimbarea managementului academic si crearea mecanismelor de accountability.

In Romania s-au aplicat masuri de reforma universitara reala. Constitutia Romaniei (1992) a consacrat autonomia universitara si libertatea academica. Legea invatamantului (1999) incorporeaza finantarea globala (per capita) si asigura autonomia financiara a universitatilor. Resursele extrabugetare au trecut complet in autonomia universitara (1998) se afla in curs, la Parlament, autorizarea de rulare prin banci comerciale. Patrimoniul este proprietate a universitatilor (1995), iar administrarea caminelor si cantinelor a trecut in autonomia universitatilor (1998). Autorizarea si acreditarea de universitati se fac pe baza legii (1993). Admiterea in facultati si colegii a trecut in autonomia universitatilor (1998). Universitatile de stat au fost autorizate sa acorde, pe langa locurile de studii subventionate de la buget, locuri de studii cu taxa (1998). Bursele in strainatate finantate de statul roman se decid de catre un consiliu autonom (1998). Studiile postuniversitare au fost organizate prin lege (1999). Cercetarea stiintifica universitara a fost «trecuta in formele moderne ale centrelor de excelenta, centrelor de transfer tehnologic (1998), iar finantarea prin granturi in baza competitiei proiectelor s-a generalizat. Investitiile universitare au trecut pe principiul competitiei proiectelor (2000). Echivalarea diplomelor a intrat in competenta unui serviciu specializat compatibilizat international (1998), cu tot mai multe tari fiind semnate acorduri de echivalare. S-a organizat ampla retea de colegii universitare (1999). Invatamantul la distanta a luat forme moderne compatibilizate international si a fost consacrat de lege (1999). Abordarea moderna a evolutiei universitare, in forma proiectelor strategice (1998) si a contractelor institutionale (1999), a inceput sa se aplice. Abordarea contractualista a relatiei universitatii cu mediul inconjurator s-a introdus (1999). Primele constructii ale universitatilor private au fost inaugurate, iar primele dosare de acreditare au fost transmise Parlamentului (2000). Delimitarea dintre managementul academic si administrarea universitara a fost pusa in aplicare (1999). Ministerul a fost reorganizat pe agentii, centre, servicii nationale autonome (1999), astfel incat au fost eradicate sursele endemice de centralism si coruptie. Alocarile bugetare pentru burse de studii au crescut ( 44 miliarde lei in 1995,67 in 1996, 157 in 1997, 274 in 1998, 372 in 1999, 595 in 2000). Salarizarea personalului didactic din universitati a fost ameliorata prin Legea 154/98 si Ordonanta 8/2000 si a trecut complet in autonomia universitatilor (odata cu parasirea egalitarismului in favoarea "plajelor de salarizare"). Lista poate fi extinsa. Ca rezultat al masurilor de reforma universitara si al masurilor de reforma a scolilor si liceelor, invatamantul a fost selectat printre primele domenii de negociere a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

In interventia de fata nu reiau consideratiile din analize anterioare. Vreau doar sa schitez solutii practice la problemele ridicate in dezbaterea din tara noastra, in perspectiva accelerarii reformei universitare si a integrarii in reperele europene. Caci si in universitati este adevarat ceea ce s-a confirmat in alte domenii, anume ca o reforma amanata costa mai mult decat o reforma ca atare si ca nu sunt ratiuni de evitare a reformei universitare in tara noastra. In fapt sistemul pe care unii cetateni il apara a acompaniat o Romanie saraca. Acest sistem a facut ca in 1995 tara noastra sa fie in urma tuturor tarilor comparabile din Europa ca productie stiintifica. Acelasi sistem a generat o cultura profesionala cu slab impact asupra schimbarii societatii. O analiza internationala (1998) a aratat ca, in cazul in care unele din tarile Europei Centrale si Rasaritene nu schimba politicile de reforma practicate pana in 1996, decalajul care le desparte de Europa Occidentala nu scade. In cazul Romaniei, decalajul ar fi de peste cinci decenii.

Nu sunt motive obiective de revenire in trecut si nici de idealizare a trecutului apropiat sau indepartat Sunt insa ratiuni profunde de a reforma, in continuare, invatamantul universitar si de a-l normaliza conform traditiilor romanesti de sincronizare si evolutiilor europene.

Sunt - se observa lesne - opozitii la reforma. Se pretinde mult mai mult decat se produce. Mentalitatea continuei solicitari ca altcineva "sa ne dea si sa ne rezolve" a ramas, chiar daca libertatile s-au extins. Populismul a devenit noua maladie sociala. In unele locuri se multiplica orbeste orele de predare, in loc sa se modernizeze folosirea oricarei ore, Se petrec stagii in universitati occidentale sau se voteaza, in Occident, rezolutii de reforma, dar acasa se aplica un socialism pe care si tarile balcanice il detesta.

Sunt motive suficiente sa descentralizam, in continuare, sistemul de invatamant si sa opunem populismului un management performant, inspirat de cel practicat de tot mai multe tari. Ministerul Educatiei Nationale angajeaza in acest moment urmatoarele actiuni principale de reforma universitara;

1. Restructurarea surselor de finantare a universitatilor de stat. Alocarile pentru universitati de la bugetul statului au crescut (349 miliarde lei in 1995; 575 miliarde lei in 1996; 1244 m 1997; 2041 in 1998; 2458 in 1999; 3800 in 2000), iar resursele extrabugetare si oportunitatile de acces la competitiile internationale s-au inmultit. Inca nu se atinge finantarea universitatilor la 1% din P.I.B., (Portugalia 1,0; Ungaria 1,3; Anglia 1,1; Italia 0,92; Germania 1,0; Spania 1,1; Franta 1,2; Turcia 0,9; media tarilor 1,5); are loc insa intr-o masura apropierea de nivelul amintit (daca includem toate universitatile). Acest nivel de finantare ramane o tinta de atins intr-o economie pusa pe directia cresterii. Structura finantarii a inclus tot mai mult resurse extrabugetare obtinute din taxe de studii, cercetare stiintifica, consultanta etc. Tara noastra se asociaza tarilor in care finantarea extrabugetara a universitatilor creste. Guvernul Vacaroiu a semnat, impreuna cu institutii internationale, optiunea pentru finantarea extrabugetara de minimum 25% ("non-public sources contribute at least 25% of total recurrent budgets in public higher education institutions ... ". Repere: Canada 35%; Spania 30%). In cadrul finantarii globale si in contextul economiei actuale si imediate a Romaniei, se impune ca fiecare universitate sa-si puna cheltuielile de personal, cheltuielile materiale, cheltuielile de capital in functie de resursele pe care le are si sa caute sa-si sporeasca resursele extrabugetare. Este, apoi, de asemenea, imperativ ca finantarea per capita sa fie aplicata in interiorul fiecarei universitati, la nivelul facultatilor. In sfarsit, ramane un imperativ ca in notiunea resurselor cu care opereaza fiecare universitate sa fie incluse nu numai resursele financiare, ci si resursele esentiale pentru competitivitate, precum modernizarea organizarii, fiabilitatea procedurilor, dispozitia la innoire a mentalitatilor, atitudinile favorabile performantei. Este necesara si in tara noastra depasirea atitudinii de asteptare de primire de resurse, spre atitudinea de procurare a resurselor prin proiecte proprii. Actiunea majora pe care o intreprinde Ministerul Educatiei Nationale in sprijinul acestei depasiri este sporirea autonomiei facultatilor si colegiilor, aplicarea finantarii per capita inauntrul universitatilor, conform deciziilor senatelor universitare.

2. Evaluarea calitatii universitatilor. Dupa 1989 efectivul universitatilor de stat a ajuns in Romania la 56, in unele orase fiind mai mult de patru universitati de stat. Efectivul de studenti in universitatile de stat a crescut substantial (249 de mii in 1998, 271 de mii in 1999, 318 mii in 2000). Reteaua colegiilor universitare include 58 de orase. Faptul, in sine pozitiv, al extinderii invatamantului superior trebuie complementat, neintarziat, cu o cultivare sistematica a calitatii. Altfel, prea multi reduc universitatea la un simplu loc in care se sustin prelegeri, si acelea perimate, iar piata se umple de absolventi cu pregatire precara. Ministerul Educatiei Nationale pune in aplicare prevederea articolului 171 (3) din Legea invatamantului (1999), privind considerarea "calitatii prestatiei in invatamant" printre criteriile de finantare a universitatilor. Calitatea este operationalizata, conform indicatorilor folositi in Europa (reputatia academica, selectivitatea studentilor, atractivitatea universitatii, managementul resurselor umane, cercetarea stiintifica, performantele absolventilor, structura finantarii, managementul strategic etc.). De asemenea, ministerul pune in aplicare articolul 55 (2) din Legea invatamantului (1999), care stipuleaza ca "misiunea institutiilor de invatamant superior este de invatamant si de cercetare sau numai de invatamant". In acest sens, finantarea complementara va fi extinsa incat universitatile de invatamant si cercetare sa fie sprijinite cu resurse suplimentare ce se acorda pe baza competitiei proiectelor. Investitiile vor fi racordate la rezultatele acestei competitii.

3. Extinderea interactiunii universitatii cu mediul inconjurator economic. Este caduca atitudinea de asteptare ca cineva sa vina si sa ne "dea" resurse. Este anacronica izolarea invatamantului de nevoile mediului inconjurator economic. Numai o universitate orientata spre participare la dinamica economica din jur si spre absorbtia de resurse din mediu poate fi performanta astazi. Ministerul Educatiei Nationale elaboreaza proiecte de reglementari ale formarii profesionale, care deschid, pana la capat, universitatilor domeniul formarii continue si al invatamantului la distanta. Ministerul sprijina universitatile sa organizeze formatiuni de studiu pe baza contractelor cu companii publice sau private, din tara sau din strainatate. Bursele contractuale de studii vor fi extinse la toate nivelele (licenta, master, doctorat).

4. Reorganizarea finantarii locurilor de studii. Efectivul locurilor de studii finantate de la bugetul statului a crescut continuu in ultimii ani (249 de mii de studenti in 1998; 255 de mii in 1999; 257 de mii in 2000). Finantarea universitatilor se face in functie de efectivul de studenti echivalenti. In momentul de fata, insa, studentul finantat de la buget urmeaza finantarea si in prea mica masura aceasta finantare urmeaza studentul. Rezultatul general este - alaturi de relativa imobilizare a studentului in una si aceiasi universitate - minimalizarea unui important factor de punere in miscare a universitatilor, care este optiunea studentului. Ministerul Educatiei Nationale exploreaza posibilitatea reorganizarii finantarii locurilor de studii prin combinarea formulei actuale cu formula "finantarea il urmeaza pe student".

5. Noua relatie a tipurilor de universitati. Furnizorii de invatamant superior se multiplica si in tara noastra. Traditionala universitate de stat incorporeaza mecanisme ale competitiei unitatilor private. Acest tip de universitate nu mai este exclusiv. Ministerul Educatiei Nationale a sprijinit universitatile private sa evolueze investind in infrastructura, creandu-si propriul corp profesoral si lansand propriile cercetari stiintifice. Aceste universitati cuprind un efectiv semnificativ de studenti (130 de mii in 2000). Unele au trecut pragurile preliminare ale acreditarii si se afla in analiza Parlamentului. Trebuie luat in seama faptul ca, in principiu, o universitate privata este, prin natura lucrurilor, mai usor de reformat si poate fi facuta performanta mai devreme. O astfel de universitate poate fi ferita de populismul ce submineaza uneori universitati de stat. In orice caz, in situatia universitara din Romania zilelor noastre putem distinge trei feluri de universitati: universitati de stat - in care statul este actionarul; universitati publice - in care autoritatile si comunitatile locale sau regionale sunt actionarii; si universitatile private - ai caror actionari sunt persoane fizice reunite in asociatii sau fundatii. Ministerul Educatiei Nationale pleaca de la premisa dupa care descentralizarea sistemului de invatamant conduce la o similaritate a mecanismelor de functionare ale tipurilor de universitati mentionate. Universitatile de stat trebuie sa-si adapteze comportamentul la nevoile mediului inconjurator economic si la piata calificarilor. O universitate de stat nu mai poate sa se bazeze doar pe alocari bugetare, ci trebuie sa-si procure resurse suplimentare prin competitia proiectelor. Problema competitivitatii a devenit una cruciala pentru rectorii ce-si asuma efectiv rolul. Ministerul Educatiei Nationale abordeaza cu aceeasi masura cele trei tipuri de universitati si asigura, conform legii, accesul deopotriva al universitatilor de stat, al universitatilor publice si al universitatilor private la finantarea complementara si la alte finantari din resurse bugetare.